Iluzii despre bani

Am zis ca nu o sa mai postez nimic pana nu imi aranjez blog-ul insa o stire care am vazut-o cam tarziu mi-a atras atentia. Raluca Stroescu, manager in varsta de 31 ani, la o firma de audit a murit din cauza job-ului.
Ma mira ? Nu !
Are ea vreo vina ? Mmm, o mica parte da !
Se putea face ceva ? Desigur !
Cine e vinovat ? Sistemul !

Sistemul
Cine ar putea convinge un om sa moara muncind ? Nimeni ! Daca mergi pe strada si intrebi 100 de persoane “Vrei sa muncesti pana mori ?” vei obtine 100 de raspunsuri “NU” plus vreo cateva suturi. Atunci cum e posibil ca asa ceva sa se intample ? De ce nu a renuntat la sistem cand inca era timp ? Sistemul este un cerc vicios creat de oameni, intretinut de ei, fara sa-si dea seama . El este alimentat de nevoi, ambitii, spirit de sacrificiu, nevoia de importanta si foarte multe iluzii. Odata intrat este greu sa iesi, esti legat. Ce ar putea sa te ajute sa constientizezi si sa iesi la timp ? Cred ca un singur lucru, o problema de sanatate majora, care sa nu iti fie fatala, dar indeajuns de grava cat sa te trezeasca.

Sistemul este insamantzat in noi de mici . Ne aducem aminte cu totii, sfaturile parintesti:

– Sa inveti bine , ca sa te faci doctor/inginer etc.

Parintii sunt cei mai buni prieteni. Ei chiar au crezut ca numai printr-un studiu aprofundat viata ne va fi usoara : Inveti bine > Obtii un post bun > Traiesti bine .

Aceasta iluzie ne este inoculata de la 3 anisori. Ba chiar avem si un proverb : “Munca este bratara de aur” ! Serios ? Sau catusa dupa parerea mea, de plumb.

Daca ne uitam in jur, observam imediat persoane care prin munca acerba au obtinut maxim :

– 1 bucata masina
– 1 bucata casa

si ne mai uitam noi putin asa si observam ca ei defapt nu au avut o viata usoara, ba chiar grea, asta ne dorim noi ? Nu cred !

Nu vom trai niciodata bine daca speram sa ne realizam prin munca, sau cel putin nu daca speram sa ne realizam muncind pentru vreo firma sau vreun patron. Nu e posibil. Daca muncim pentru noi avem o sansa.

Care sunt metodele prin care sistemul ne leaga ?

– Ambitia
– Nevoia de afirmare (in fata cui ?)
– Statutul social (o iluzie)
– Creditele (la masina, la casa, la laptop, la …)
– Frica de a ramane neangajat

Cred insa ca nevoia de bani este metoda prin care suntem legati definitiv de sistem . Nu putem sa miscam un deget fara sa dam un ban. Avem nevoie de bani si ca sa ajungem la blestemata de slujba. Creditele sunt pe noi. Am ajuns sa ne bucuram cand nise aproba un credit. Deci ne bucuram de fiecare data cand ni se mai pune o catusa. Fara ele nu putem. Nu putem noi, nu pot nici americanii. Nici ei nu-si cumpara o masina sau o casa cu banii cash. Pentru ca salariile nu sunt facute ca sa-ti iei case, ele sunt facute ca sa-ti iei credite.
Avem incontinuu impresia ca dealul e pe terminate si daca ne straduim putin ajungem la capat. Ca un magar caruia ii pui in fata ceva de mancare si el merge dupa ea, asa tragem si noi la jug pana murim. De fiecare data spunem “Lasa ca trag si luna asta ca sa fac X, si dupa asta gata, imi caut altceva”. Perfect, numai ca dupa X apare Y.

Cei care se regasesc in ce am scris ar trebui sa poarte o discutie cu ei insisi, una serioasa. Nu are rost sa murim ca prostii pentru vreo firma, trebuie sa invatam sa spunem NU !