Mizerabilii

Toti avem cativa cunoscuti mizerabili. Vrem sau nu, au reusit cumva sa intre in anturajul nostru. Ii tratam asa cum tratam pe oricine insa ei abuzeaza de buna noastra credinta.

Unii sunt aia care iti cer bani imprumut si apoi trebuie sa le reamintesti ca a trecut termenul de cateva ori. Nu vb. de cei care apeleaza odata la 10 ani la asa ceva, nu! Vorbesc despre cei care fac asta incontinuu, in mod repetat.

De asemenea, cum mi s-a intamplat de curand, mai sunt cei care iti cer favoruri. Chestii care par mici, dar defapt ei ar avea probleme sa faca rost si pe bani de ele. Si uneori chestiile astea se aduna. Azi un client, maine o vorba buna, poimaine o informatie de care are nevoie si nu e pur si simplu in stare sa faca rost de ea. Si faci lucrurile astea din buna credinta, ca esti tu baiat bun. Ca asa cica fac oamenii normali, se ajuta unii pe altii. Numai ca atunci cand tu vei avea nevoie de ceva, te vor evita.
De toti scapam intr-un mod asemanator. De cei care imprumuta bani, ma rog sa nu mi-i mai restituie. In acest mod, sigur nu va mai avea curajul sa dea ochii cu mine, si macar stiu ca am scapat de el.
La ceilalti ajungi la un moment dat sa-i ceri sa dea un amarat de share pe facebook la un mic eveniment. Si nu iti raspund. Desi prima senzatie e de greata totala, realizezi imediat ca nu te vei mai simti nevoit sa-i raspunzi din politete.
Sentimentul urmator este de libertate. Uneori, astept ca mizerabilii din jurul meu sa-mi greseasca, in felul asta ma descotorosesc lejer si rapid de ei.