Cine suntem noi ?

1 Jul 2011 by Dan Ciprian Neculai, 2 Comments »

Cine suntem noi, cei care am rămas încă în România? Este o întrebare pe care am început să mi-o pun de două zile, în urma unei discuţii pe care am avut-o cu o rudă venită din afară, discuţie ce s-a întins până târziu în noapte. Primul regret a fost că nu am reuşit să stau chiar mai mult de vorbă cu persoana respectivă.

În afară de discuţia inevitabilă asuprea politicii româneşti din ziua de azi, ceea ce mi-a dat mai mult de gândit a fost povestirea împrejurărilor în care a plecat din ţară, în 2000. Fără discuţie, comunismul a generat foarte multe probleme acestei ţări, însă nimeni nu poate contesta superioritatea sistemului de învăţământ din acea perioadă faţă de ruinele lui de azi. Nenumărate reforme, făcute la repezeală, au adus sistemul de învăţământ la starea deplorabilă în care se află azi.

Unchiul meu a beneficiat pe vremea comunismului de constituirea unui liceu tehnic în cadrul căruia au fost adunate elitele de la ţară. Beneficiind şi de profesori pasionaţi, elevii acelei generaţii se pare că au prins aripi. Mulţi sunt cadre universitare cu funcţii de conducere pe la noi prin ţară, alţii au ajuns cadre universitare la Oxford şi alte universităţi de prestigiu.

În anul 2000, unchiul meu îşi pregătea doctoratul, fiind cadru universitar la Galaţi. Avea, cum se spune, viitorul asigurat. Decizia lui de a emigra a fost comunicată colegilor abia după ce a obţinut viza de Canada. Dar care a fost motivul ?

Motivul a fost simplu! Nu s-a putut integra în sistem. Nu a dorit să intre în hora şpăgilor. Când colegii au încercat să-l convingă în mod repetat că ar fi bine să-l treacă pe x şi pe y din diverse motive a început calvarul. Nu erau variante pentru el, singura cale era refuzul. Însă refuzul repetat faţă de colegii lui l-ar fi transformat într-un paria. Şi la urma urmei nici nu cred că-i făcea vreo plăcere să fie coleg cu astfel de oameni. Nu putea înţelege, aşa cum mi-a şi spus, de ce trebuie să ia cineva un examen dacă nu învăţase. Nu înţelege nici acum … la fel cum nu înţelege de ce la ora actuală foştii colegi de liceu conduc universităţi care sunt adevărate fabrici de licenţe.

Deci să recapitulăm … unchiul meu nu a plecat în afară din lipsa banilor. Ba tind să cred că dacă se “adapta” la sistem ar fi câştigat mult mai bine decât câştigă acum în Canada. Şi el câştigă bine în Canada, mai ales cu pregătirea lui. Pur şi simplu conştientizarea acestui lucru în timpul discuţiei m-a zguduit. Eu unul nu mai ştiu pe nimeni care să fi plecat din Romania dupa ’89 din alt motiv decât un câştig mai bun.

Generalizând, am ajuns la concluzia că dacă ar mai exista oameni ca el, şi aceştia ar dori să plece. Şi cred că marea majoritate au facut-o. Şi acum repet : “Cine suntem noi?”. Avem oare curajul să recunoaştem ? Avem puterea de a accepta adevărul ?

Suntem cei care ne-am “adaptat” ! Astfel, pe băncile şcolii am învăţat cea mai de preţ lecţie pentru un român de succes : “şpaga”. Am ajuns să o considerăm normală. Am ajuns să o considerăm ceva banal. Şi defapt suntem toţi nişte corupţi. Şi defapt majoritatea populaţiei aşteaptă să le dea statul de mâncare. Şi deşi nu îl suport pe Băsescu, are dreptate când spune că suntem un popor leneş.

La bunicii mei la ţară, la Nămoloasa, este organizată lunar o cursă la Galaţi, plătită din banii primăriei, pentru transportarea beneficiarilor de ajutor social. Din ce am înţeles ei nu au venituri şi primesc 2-3 milioane de la stat. Dar pentru că e cald şi îngrămădeală, ciobanul din sat, care în acte nu face nici un leu dar în realitate se descurcă, plăteşte pe cineva să-l ducă cu maşina la Galaţi. De asemenea trebuie spus că aceşti oameni săraci preferă cele 2-3 milioane pe care le primesc stând degeaba decât să meargă la munca câmpului. Pensionarii din sat ar vrea să-i plătească pentru munca câmpului, însă pretenţiile lor sunt cel puţin exagerate, cerând 50 lei, mâncare, băutură şi chiar ţigări pt. fiecare zi de muncă.

Şi exemplele pot continua din păcate … trebuie doar să deschidem ochii. Trebuie doar să ne uităm în oglindă şi vom observa în ce hal am ajuns. Toţi suntem nişte hoţi într-un fel sau altul. Nu cerem chitanţe la magazin, nu tăiem facturi. Când ne opreşte poliţistul sunăm pe şeful sau propunem o şpagă. La examenul de carnet, la proba practică dăm şpagă iar, ca să fim siguri că-l luăm. Dacă ne internăm în spital dăm iar şpagă. Nu contează că e de frică, tot şpagă e, iar doctorul o primeşte ca pe un drept. Salariul nu-i ajunge, asta e scuza lui.

Şi ca el toţi ne găsim scuze. Unchiul meu putea să-şi găsească şi el multe scuze … şi totuşi a ales să aibă o conştiinţă împăcată. Vă daţi seama că noi nu o avem ? Sau dacă prin absurd o avem, este pentru că nivelul conştiinţei noastre tinde către zero ?

Poate vom ieşi din criză economică, dar criza asta de moralitate ne va afecta încontinuu.

Dacă aş spune acum să nu comenteze decât cei care au conştiinţa împăcată probabil nu aş primi vreun comentariu la acest post. Însă nu asta îmi doresc. Îmi doresc să conştientizăm că suntem departe de ceea ce ar trebui să fim şi să schimbăm fiecare câte ceva în noi. Asta înainte de a urla că ceilalţi sunt hoţi şi că statul ne fură (nu că nu ar fi aşa). Spuneţi şi voi … cine suntem noi ?

Şi în final, melodia celor de la BUG Mafia a picat la ţanc:

2 Comments

  1. […] – Trebuie să scăpăm de corupţie şi de corupţi. Toată clasa politică actuală e coruptă mai mult sau mai puţin. Bineînţeles că trebuie să scăpăm şi de corupţia din noi, aşa cum am scris aici; […]

  2. […] mincinoasă. PP-DD este deasemenea o glumă proastă. De aceea, oamenii cu coloană vertebrală fie au plecat din ţară, fie au ajuns în pragul disperării, aşa cum a ajuns şi Lt. Gheorghe […]

Leave a Reply

 

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!

Search

Pages

Aboneaza-te !

Adresa de e-mail:


Archives

Blogroll

aparate foto digitale